FERTILIZAREA GRÂULUI DE TOAMNĂ
Datorită importanței pe care o are în asigurarea securității alimentare, culturii de grâu ar trebui să i se acorde o atenție sporită mai ales în actualul context agro-climatic și geo-politic.
În România, grâul are cea mai mare pondere, cultivându-se anual în jur de 2 milioane ha. Cu toate acestea producțiile obținute sunt cu mult sub media din majoritatea țărilor europene care depășește frecvent pragul de 8000 kg/ha. Producțiile mici obținute sunt rezultatul cumulat atât al condițiilor climatice nefavorabile ce survin în diverse fenofaze cât și a cunoașterii slabe a tehnologiei de cultură a acestei plante.
Agricultura a fost și încă este mare consumatoare de energie. Nouă, celor implicați în producția agricolă, ne revine sarcina de a asigura atât securitatea alimentară a întregii omeniri cât și securitatea energetică, întrucât resursele naturale sunt pe terminate.
Ținând cont că în procesul de producție al fertilizanților sunt utilizate surse de energie neregenerabile (petrol, gaze naturale) se impune utilizarea rațională a îngrășămintelor.
Grâul reacționează bine la aplicarea îngrășămintelor. Sistemul său radicular este slab dezvoltat, explorează un volum redus de sol și are o capacitate redusă de solubilizare și absorbție a elementelor nutritive din rezerva solului. Întrucât consumul maxim de elemente nutritive are loc într-o perioadă scurtă de timp, trebuie să aibă la dispoziție în această fază cantități suficiente de elemente minerale în forme ușor accesibile.
Pentru obținerea unor producții superioare atât cantitativ cât și calitativ este necesar ca în sol să existe toate elementele nutritive în concentrații diferite conform cu cerințele biologice ale plantelor.
La recoltare, odată cu fiecare tonă de grâu, pleacă din rezerva solului 8 kg P2O5 , 5 kg K2O , 2 kg de CaO , 2 kg MgO și 6 kg SO3 ,la care se adaugă 30 kg azot și microelemente.
Pentru menținerea solului la același nivel de fertilitate este obligatoriu ca prin fertilizare să acoperim exporturile de elemente nutritive în funcție de producția obținută.
Pe fondul actual al preturilor foarte ridicate la fertilizanți este necesar să regândim strategia de fertilizare a culturilor astfel încât eficiența să fie maximă.
Un aspect foarte important, de care trebuie să ținem seama în alegerea îngrășământului pentru toamnă, este aciditatea solului. Fierul și aluminiul prezente în solurile acide sau calciul prezent in solurile bazice contribuie la scăderea disponibilității îngrășământului aplicat cu până la 80% în funcție de valoarea pH.
Pe lângă formula chimică perfect adaptată cerințelor culturii de grâu, produsul conține și o componentă organică patentată ce asigură protecția nutrienților din fertilizant împotriva fenomenelor de blocare sau retrogradare asigurând în acest fel o disponibilitate de 100 % a cantității de îngrășământ aplicată. Suplimentar, această componentă organică patentată are capacitatea de a disponibiliza din rezerva solului o cantitate ridicată de elemente nutritive ce se găsesc în sol în forme blocate.
Prezența precursorului fitoregulator XCK în compoziția îngrășământului stimulează dezvoltarea sistemului radicular încă din faze incipiente de dezvoltare, crescând capacitatea plantelor de a absorbi apa și elementele nutritive, asigurând astfel premisele unei culturi de succes.
Solul reprezintă principalul mijloc de producție în sistemul agricol. Formarea solului are loc în sute și milioane de ani de aceea avem datoria ca prin tehnologiile practicate să îl menținem cel putin la același nivel de fertilitate ca la luarea în cultură.
Articol semnat de Daniel Raicu, Product Manager
Timac Agro România